Pauza

Precum s-a observat, am lipsit (motivat) din blogosferă în ultimul timp și o voi mai face o perioadă. Am dorit să las un semn prin postul de față pentru a se ști că nu am dispărut definitiv și pentru că vreau să mulțumesc tuturor celor care, între timp, au deschis ușa și au vizitat ungherele acestui blog în lipsa mea, au citit, au comentat, au hotărît să dea click pe “follow”. Apreciez loialitatea (a nu se considera un cuvînt lipsit de esență) colegilor cunoscuți, precum și a celor nou-sosiți pe care îmi va face plăcere, la rîndul meu, să îi alătur lungii mele liste de bloguri citite.

Am răspuns comentariilor lăsate cu scuzele de rigoare pentru întîrziere, am făcut modificările de link-uri la blogurile ce s-au mutat și m-au anunțat ca atare de schimbare, am primit premiul acordat cu generozitate de către Cosmisian (mulțumesc încă o dată) – postul legat de acest lucru îl voi scrie cu altă ocazie, urmînd a da mai departe “ștafeta”

Știu că sunt bloggeri ce înlătură de pe listele lor persoanele ce nu scriu regulat și, firește, e dreptul lor să o facă. Personal, păstrez lista intactă, neînlăturînd decît blogurile ce se închid. Am ajuns la concluzia că nu mă costă nimic să le las acolo pînă la “finalitate” – nu duc lipsă de spațiu (de aceea am făcut pagină separată pentru blogroll), nu mă zgîrcesc la “cerneală” și nici nu mă las condusă de fițe si copilării de genul “nu m-a adăugat în blogroll, eu de ce să o fac?” Dacă e să înlătur un blog încă activ de pe listă, înseamnă că am un motiv serios, mai ales că – așa cum am mai precizat și cu altă ocazie – blogul de față nu s-a născut din dorința de a face competiție cuiva, nici pentru a cuceri poziții în tot felul de topuri. Dacă se întîmplă, asta e. Dacă nu, nu-i bai.

Plăcerea de a scrie și a interacționa cu voi elimină orice altceva, iar de vanitate nu poate fi vorba. Nu trăiesc de pe urma blogului, nici prin el. Am o viață personală dincolo de el, care îmi necesită atenția și timpul, iar atunci cînd e necesar, blogul face cuminte un pas înapoi, rămînînd în așteptare. Cînd le pot îmbina pe ambele, o fac, cînd nu – nu.

Apreciez înțelegerea voastră, faptul că reveniți și rămîneți, chiar și atunci cînd nu vedeți nimic nou pe prima pagină, vă mulțumesc, vă îmbrățișez și spun că nu v-am uitat, că voi reveni. Mai aveți, așadar, puțintică răbdare

La bună vedere!

Ascult

Alfabetul de azi

Ne mai mirăm că în ziua de azi pare că se comunică prin intermediul unui alfabet rezumat la 3 litere? LOL, BTW, BRB, SMS, CYL, BFF etc. …etc. …

Ne mirăm că unii tineri nu mai știu a purta un dialog cu o altă persoană despre diverse subiecte, că își trimit sms-uri cînd se află unii lîngă alții pe canapea sau în camera alăturată?! Ne mirăm că, ulterior, atunci cînd reușesc să aibă o relație mai serioasă, aceasta eșuează pe motiv de “lipsă de comunicare”? Duh!

Ce – și mai ales cît – poți comunica cuiva printr-un sms? Acesta e limitat la 150 caractere (mai mult sau mai puțin), însă și 150 par a fi prea multe, de aceea “necesitatea” de a scurta cuvintele și a le transforma în semnale SOS. Se taie și se tot taie pînă cînd, eventual, ne vom reîntoarce la limbajul semnelor de altădată sau poate doar la schimburi de sunete guturale, dacă tot nu mai e nevoie de limbajul articulat cu care am fost înzestrați…

Ne este teamă să comunicăm – să ne exprimăm părerile, să purtăm conversații, să cerem păreri și să participăm la dialog? Să rezolvăm o neînțelegere, ascultîndu-ne reciproc și lăsînd rațiunea să primeze, nu vocea cu cei mai mulți decibeli? Nu îndrăznim să ne privim în ochi în timpul unei confruntări sau a unui dialog pe teme interesante?

Dependența pe care, într-o mai mică sau mai mare măsură, o crează tehnologia aduce cu ea limitări, iar limitarea capacității de a comunica e una din ele. Nu în sensul în care se crede la prima vedere, căci acum pot comunica persoane aflate la poli diferiți pe hartă, ci pentru că se reduce abilitatea unora de a îmbrățișa conversația față în față atunci cînd acest lucru e posibil și chiar necesar. Comunicăm, în fapt, din ce în ce mai puțin, iar cînd o facem – descoperim că nu prea avem ce (ne) spune…

La școală suntem învățați cum să scriem, printre altele. Astăzi pare a fi nevoie să fie învățată vorbirea liberă, directă, fluentă, fără prescurtări și emoticoane.

Înțelegem cu toții “aderarea” la noile tehnologii, dorința de a fi în pas cu moda, de a deține ultimul răcnet în materie de gadget-uri. Aderăm. Cumpărăm, deci consumăm.

Dar…

Cum rămîne cu restul literelor din alfabet?…

Coffee Break

Am fost invitată deunăzi la o cafeluță de către Cristi și bursucel și am acceptat. Asta pentru că îmi place cafeaua și pentru că nu am perceput invitația ca pe o “leapșă”, caz în care aș fi refuzat politicos (aviz amatorilor )

Răspunsurile legate de lichidul cu aromă îmbietoare pe care îl consum cu drag sunt cele ce urmează:

- Cîte cafele bei pe zi? (How many cups do you drink a day?)

În principiu, una. Cîteodată sunt trasă de mînecă de colegi și cedez unei a doua cești/căni. Am constatat că atunci cînd sunt liberă nu am neapărat ritualul cafelei de dimineață…poate pentru că nu sunt matinală zilele acelea

- Care este mecanismul tău preferat de livrare a cofeinei? (What’s your favorite caffeine delivery system?)

Cafeaua, clar.

- Care a fost cea mai bună cafea consumată? (What was the best coffee cup you had?)

Este mereu – dacă nu îmi place, nu o beau.

- Care a fost cea mai rea (?) cafea? (What was the worst one?)

Vezi răspunsul anterior. Mi s-a întîmplat să gust cafea nereușită la restaurant…am returnat-o, căci era apă colorată.

- Ce scrie pe cana ta de cafea preferată? (What does your favorite coffee mug say?)

“Can’t touch this”

- Cum consumi cafeaua? (How do you take your coffee?)

Încerc mai nou fără zahăr, fără lapte sau alte adiții, mai ales cînd cafeaua e de calitate. Altfel, doar un pachețel de zahăr brun.

- Cînd ai băut prima ta cafea? (When did you have your first cup of coffee?)

Probabil în liceu, a IX-a, dar nu garantez

- Ai fost la vreo întîlnire la cafea sau ceai? (Have you ever been on a coffee or tea date?)

Cu prietenele – da, mereu.

Invit la o ceașcă de cafea aburindă și o “bîrfă” pe marginea subiectului pe irealia, dordefemeie, abisurile, Rebecca, andreotti, ceaicafeasibiscuiti, indiferent, amiralul, Călin, cosmisian și nu numai. Știu că sunt persoane care vor considera acest post drept o leapșă și vor refuza să o preia pe motivul acesta, de aceea ofer cu drag din cafeaua proaspăt măcinată celor ce doresc să o deguste în această dimineață, fără “stigmatul” unei lepșe, totuși…

Ascult

Secret

Cum se păstrează ascunse unele detalii personale pe site-urile de socializare:

Nume: ascuns

Prenume: Elena

Data nașterii: ascuns

E-mail: popescu1994@mail.com

Galactica

Stau pe un colț de semilună și mă scald în albul luminii ei;

Ating stelele cu fruntea și le păstrez, peceți imprimate,

pe pielea fierbinte încă de soarele zilei.

Aș porni pe Calea Lactee, ani-lumină, pe jos,

din nebuloasă în nebuloasă, orbitînd spiralat și

purtîndu-i haloul…

Aș aduna constelațiile într-un buchet legat cu praf selenar

și le-aș pune în vază, pe pervazul ferestrei de la care mă privești,

cu stele în ochi,

și astă-seară, ca de fiecare dată…

Ți-aud chemarea mută. Orbitez în jurul tău și te cuprind 

în aripi fragile, purtîndu-te ușor către

colțul meu de semilună, scăldați în alb…

© Allure

(Sursa foto)