Tag Archive | epigrame

Unui ” pescar „

Își ia ” undița ” sub braț Și pornește, voie mare, Ca să prindă cu nesaț Vreo peștoaică grupa mare. Are el mare speranță, Însă ce e mai nasol – Chiar dacă-și dă importanță – I-a rămas ” cîrligul ” gol…                             […]

Ne-Cenușăreasa

Precum Cenușăreasa de cu toți avem habar, Alerg pe scări cînd marele-orologiu bate fin, Fără a-mi pierde, însă, condurul de cleștar, Poate doar uzul rațiunii, așa, foarte puțin. Nu mă grăbesc nicicum la întîlnire sau la bal, Mi-e clar, bineînțeles – și nu mă simt cu capu’-n nori – Că prințul nu te-așteaptă în castel […]

Unuia (doar) cu mușchi

Își încordează bicepșii măi, frate, C-un zîmbet – zice el – de nota zece, Își spune-n gînd: ” Hai, c-o s-o dau pe spate! ” Cînd totul, cum să spun…mă lasă rece. © Allure

Uneia care nu mai tace

Mă uit la tine și te văd vorbind, Gesticulînd rapid și înfocat, Și dintr-odată, brusc, așa privind, Mi-am amintit: ” Au! Fierul de călcat ! ” © Allure

Obrazul gros

Obrazul gros cu cheltuială-l întreține, Dar – cît se poate – nu cu cheltuiala sa, Iar de se poate azi un șnițel și-altul mîine, Ia ghici: e numai vina lui sau ba? © Allure

Bun (simt)

Mă uit la el, la cît de „bun” se crede, La cum zîmbește fad cu albii dinți, Poartă si ochelari, însă nu vede Că îi lipsește – culmea – bunul simț. © Allure