Pauza

Precum s-a observat, am lipsit (motivat) din blogosferă în ultimul timp și o voi mai face o perioadă. Am dorit să las un semn prin postul de față pentru a se ști că nu am dispărut definitiv și pentru că vreau să mulțumesc tuturor celor care, între timp, au deschis ușa și au vizitat ungherele acestui blog în lipsa mea, au citit, au comentat, au hotărît să dea click pe „follow”. Apreciez loialitatea (a nu se considera un cuvînt lipsit de esență) colegilor cunoscuți, precum și a celor nou-sosiți pe care îmi va face plăcere, la rîndul meu, să îi alătur lungii mele liste de bloguri citite.

Am răspuns comentariilor lăsate cu scuzele de rigoare pentru întîrziere, am făcut modificările de link-uri la blogurile ce s-au mutat și m-au anunțat ca atare de schimbare, am primit premiul acordat cu generozitate de către Cosmisian (mulțumesc încă o dată) – postul legat de acest lucru îl voi scrie cu altă ocazie, urmînd a da mai departe „ștafeta” 🙂

Știu că sunt bloggeri ce înlătură de pe listele lor persoanele ce nu scriu regulat și, firește, e dreptul lor să o facă. Personal, păstrez lista intactă, neînlăturînd decît blogurile ce se închid. Am ajuns la concluzia că nu mă costă nimic să le las acolo pînă la „finalitate” – nu duc lipsă de spațiu (de aceea am făcut pagină separată pentru blogroll), nu mă zgîrcesc la „cerneală” și nici nu mă las condusă de fițe si copilării de genul „nu m-a adăugat în blogroll, eu de ce să o fac?” Dacă e să înlătur un blog încă activ de pe listă, înseamnă că am un motiv serios, mai ales că – așa cum am mai precizat și cu altă ocazie – blogul de față nu s-a născut din dorința de a face competiție cuiva, nici pentru a cuceri poziții în tot felul de topuri. Dacă se întîmplă, asta e. Dacă nu, nu-i bai.

Plăcerea de a scrie și a interacționa cu voi elimină orice altceva, iar de vanitate nu poate fi vorba. Nu trăiesc de pe urma blogului, nici prin el. Am o viață personală dincolo de el, care îmi necesită atenția și timpul, iar atunci cînd e necesar, blogul face cuminte un pas înapoi, rămînînd în așteptare. Cînd le pot îmbina pe ambele, o fac, cînd nu – nu.

Apreciez înțelegerea voastră, faptul că reveniți și rămîneți, chiar și atunci cînd nu vedeți nimic nou pe prima pagină, vă mulțumesc, vă îmbrățișez și spun că nu v-am uitat, că voi reveni. Mai aveți, așadar, puțintică răbdare 😉

La bună vedere! 🙂