6 comentarii

Judecata cea de pe urma


Note: The English version of this post can be found by clicking „Continue Reading” at the bottom of the article.

…are de-a face cu procesul desfășurat în jurul nostru, inevitabil și nedorit: arătatul cu degetul.

Unora le face deosebită plăcere să își folosească arătătorul pentru mai mult decît treburile zilnice, adică pentru a-l îndrepta spre unul sau altul și, culmea (!), niciodată spre ei înșiși. E un exercițiu simplu, nu?

Aceștia sunt foarte preocupați de viața și deciziile altora, se erijează în „contabili” și „judecători”. Te întrebi cînd mai au timp să își vadă de propria viață și de ce nu o fac. Poate pentru că nici un deget nu s-ar putea îndrepta spre ei, cei „perfecți”, altfel cum de și-ar putea permite să judece pe alții?

Ține, pînă la urmă, de educație și de personalitate. Sau lipsa lor.

Problema este că li se dă apă la moară; unii din cei căzuți în colimatorul respectivilor chiar pun la suflet, sunt afectați, suferă, se jenează. Dacă tot se știe că „năravul din fire n-are lecuire”, indivizii cu pricina ar trebui ignorați cu desăvîșire și, ca urmare, privați de satisfacția muncii prestate. Faptul că persistă și perpetuează în activitățile lor se datorează aceluiași principiu prin care păduchii sau virușii o fac: au teren prielnic.

Unora chiar le pasă de ce spune lumea. Și nu zic că n-ar trebui, dacă ar fi vorba de ceva constructiv. Însă cînd totul se rezumă la a-și băga nasul unde nu le fierbe oala…s-avem pardon! În plus, fiecare ar trebui să fie conștient de faptul că ceea ce se află azi în curtea cuiva, ar putea fi mîine în curtea ta…

Și da, cum spune fițuica de mai sus: judecînd pe cineva nu se definește ce fel de persoană e cea care face obiectul scrutinului, ci ce fel de persoană e cea care o judecă.

* For the English version of this post, click here ->

This has to do with the day to day process happening around us: judging others.

Some people have a special pleasure in using their index finger for more than daily routine: pointing it at others and (surprisingly!) not at all at themselves. Quite simple, right?

They are intensely preoccupied with other people’s lives and decisions, becoming „personal accountants” and „judges”. Makes you wonder when do they find the time to mind their own life and why don’t they? Maybe because there is no index finger that could point at them, being so „perfect” and all, otherwise how do they dare to judge others?

After all, this has to do with each individual’s education and personality. Or the lack thereof.

The problem lies in the fact that they have all the means to „practice” their job; people that become their victims end up being hurt, suffering, feeling embarassed. Since we all know that you can not teach an old dog new tricks, these individuals that like judging others so much should be completely ignored, thus being deprived of the satisfaction arising from their „work”. The fact that they exist and thrive is due to the same principle based on which flees and viruses do: they have the right environment.

Some people really care about what others say about them. And I’m not saying that they shouldn’t, as long as there is something constructive coming out of it. But when that has to do with meddling with your personal life and your own business…that’s where the line is drawn! Besides, everyone should know that what’s happening today to someone else could happen to you tomorrow.

And yes, as the picture up top says: ” Judging a person does not define who they are. It defines who you are.”

6 comments on “Judecata cea de pe urma

  1. Nice try! Adica scuze, apreciez articolul, e frumos, mi-a placut cum ai expus problema, e bun si citatul, dar oamenii care sunt obisnuiti sa procedeze astfel nu vor recunoaste vreodata, ba chiar vor arata cu degetul si la tine sustinand ca te crezi cumva mai presus…

    • Mulțumesc, Tibi, apreciez părerea ta, ai dreptate. Tocmai asta spuneam – se știe că cei ce procedează așa nu se schimbă, de aceea sugeram ignorarea lor, deoarece cred cu toată ființa în faptul că nimeni nu are dreptul de a judeca pe altcineva. Cu toții ne formăm păreri despre o persoană sau alta, dar de acolo pînă la a-i pune la zid…dacă nu îți place de cineva, nu te asociezi cu el/ea și gata.
      O zi minunată!🙂

      • Nu stiu cat de mult pot fi ignorati, pentru ca asa fac multi oameni si e greu sa nu te afecteze parerile proaste ale celor din jur. O zi minunata si dumneavoastra!

        • Mie mi se pare simplu🙂 Se presupune că ne cunoaștem, în primul rînd, pe noi înșine și, ținînd cont de aspectul acesta, ar trebui să știm ce păreri sunt valide sau nu și de care trebuie ținut cont. Avem discernămînt și îl putem folosi ca atare.
          P.S. Îți mulțumesc pentru apelativul respectuos cu care mi te adresezi – ne putem tutui🙂

          • Ne cunoastem pe noi insine, da, posibil, dar nu putem sti exact cum suntem vazuti din perspectiva persoanei a treia. Asa ca nu e chiar atat de simplu.

            • Persoanele respective tocmai asta fac, pentru că nu se pot abține – aduc la cunoștință părerile lor prin „judecată”. În astfel de împrejurări intervine discernămîntul, capacitatea de a ne adapta și a ne proteja. Pentru unii nu e simplu, pentru alții poate fi. Firește că depinde de la persoană la persoană, nu toți au aceeași ușurință în a face față unor situații mai delicate, nici aceeași tărie de caracter. Am aflat însă, pe parcurs, că multe se pot învăța…

Don't be shy, leave a reply :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: