2 comentarii

Recunoștință


Un post ce constituie o extensie a maximei prezentate anterior – de cîte ori nu se întîmplă să uităm a fi recunoscători pentru ceea ce avem, în goana după ceea ce ne lipsește? Adesea, sunt convinsă. Roata vieții – precum aceleia din cușca unui hamster – ne prinde între spițele ei și ne învîrte pînă cînd creierașii ne sunt amestecați precum bilele de bingo. Rutina intervine aproape nelipsit, ne aruncăm (sau ne ascundem?) de cele mai multe ori în muncă, iar dorința de a evada rămîne undeva, ca o frustrare mută, neadresată.

Cunoaștem vorba: ” Nu știi ce-ai avut pînă nu l-ai pierdut „. Cine, însă, se gîndește la ea înainte, nu după consumarea faptului, cînd deja te confrunți cu realitatea, crudă uneori (i.e. pierderea unei persoane dragi, accident, boală etc.) Atunci apare ” dacă… „. Atunci apar regretele; inevitabile și dureroase, mai devreme sau mai tîrziu, își fac simțită prezența și ne taxează de ne merg fulgii. Cîți dintre noi pot afirma că au spus tot ceea ce au avut de spus celor dragi atunci cînd au avut ocazia, că au petrecut cît s-a putut de mult timp alături de ei, că și-au acordat posibilitatea să savureze răsăritul și apusul soarelui, să miroasă o floare, să zîmbească la trezire știind că au toate capacitățile organice și intelectuale intacte, să trăiască fiece clipă din plin, să nu uite să se bucure de faptul că sunt bine, sănătosi? Și toate acestea cu recunoștința aferentă pentru fiecare lucru menționat și multe altele pe care le avem, lucruri care nu ne sunt datorate, ci dăruite.

Sunt aspecte pe care, teoretic, le cunoaștem, ne plac cum sună, le adoptăm ca și motto-uri, ne entuziasmează…dar care este, de fapt, realitatea? Realitatea este că sunt puse – în cel mai fericit caz – doar parțial în practică, de obicei atunci cînd te arde deja, cînd de undeva sosește un avertisment ce lovește aproape de casă și te face să realizezi că data viitoare ți s-ar putea întîmpla ție, că ar putea fi prea tîrziu…Teoretizăm, dar – cum bine știm – practica ne omoară.

Și culmea este că toate aceste lucruri ce par mărunte – de aceea fiind des trecute cu vederea – sunt extrem de ușor de realizat. Important este să vrem a ne opri puțin din goana zilnică pentru a le băga în seamă. Și a zîmbi a luare la cunostință.

Da, există mereu iarbă mai verde, vecin mai avut, capră mai grasă, BMW serie mai mare, case cu un etaj în plus, bărbați care au mai multe neveste (oare chiar e de dorit?😉 ).  Dar tot așa de simplu de găsit sunt și extremele celelalte: deșert, sărăcie, foame, boli, lipsuri – cutii de carton pe post de casă și băltoace pe post de piscină. Cît de grav este să fii la mijloc? Și, mai ales, cît de greu este să fim – măcar din cînd în cînd – recunoscători pentru ceea ce avem?

” Carpe diem ” este mai mult decît un motto – este un mod de viață.

 

(Sursa foto: Google Images)

2 comments on “Recunoștință

  1. Să ştii că, de-o vreme încoace, de când viaţa a fost mai mult decât darnică în ceea ce mă priveşte, am învăţat să apreciez ceea ce am, să mulţumesc la timp şi să mă tem mereu… Nu-i uşor!

    • Eu zic că e un obicei ce se poate forma, poate deveni obișnuință în orice moment, indiferent de cît și ce avem. Sunt anumite lucruri cu care suntem binecuvîntați din naștere; altele le facem pe parcurs. Toate contează, mici sau mari.

Don't be shy, leave a reply :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: