Soția se trezește în toiul nopții și observă că soțul nu este în pat. Își îmbracă halatul și merge în bucătărie, unde îl vede stînd la masă, cu o ceașcă de cafea în față, privind în gol. Îl surprinde la un moment dat ștergîndu-și o lacrimă, sorbind din cafea.
– Ce s-a întîmplat, dragul meu? De ce ești aici la ora aceasta tîrzie?
– Îți amintești acum 20 ani cînd ne-am întîlnit si aveai doar 17 ani ? – o întreabă el.
Soția îl privește duios, gîndindu-se cît de senzitiv este…” N-a uitat…”, își spuse în sinea ei.
– Sigur, îmi amintesc – zise ea.
Soțul pare copleșit de amintiri.
– Îți amintești cum ne-a prins tatăl tău pe bancheta din spate a mașinii mele?
– Da, îmi amintesc – spuse soția, trăgîndu-și un scaun și așezîndu-se și ea la masă, lîngă el.
– Îți amintești cum m-a amenințat cu pușca, spunîndu-mi: ” Dacă nu o iei de nevastă, 20 de ani de pușcărie te mănîncă? ”
– Sigur că da, îmi aduc aminte și asta – spuse ea emoționată.
Soțul oftează.
– Astăzi aș fi ieșit…
Crescentius 
@ Drugwash: în cazul acesta, mă gîndesc că, din tot „circul”, „balonul” nu-l regreți…
Pfuai, e complicat rău şi nu-i de publicat!
Atunci nu deschidem cutia Pandorei…
Eh, amintiri din tinereţe… 🙄
…cu praf pe țeava puștii 🙂
Ce praf – rugină!
Adevăru-i că pe vremea aia ameninţarea ar fi fost maxim şapte ani, cu reducerile de rigoare. Da’ cum viitoarea-fostă „doamnă” era deja „cu balonu’ la centru” ar fi fost absolut inutil. A venit circu-n oraş, s-a instalat pe strada mea şi abia ce zisesem că „artiştii” au obosit şi se duc la culcare, vine noua generaţie din urmă, tropotind.
Haios bancul -) O zi faina.
Da, este 🙂 Mulțumesc, o zi asemenea.